Cum minte Mircea Chertes, pentru a baga oameni nevinovati la puscarie

Vom demonstra modul absolut socant in care Mircea Chertes, lider al PNL Cluj si consilier al primului ministru Calin Popescu Tariceanu minte intr-un mod ordinar pentru a i se plange de mila si pentru a-i inchide, prin delatiunile sale, pe ziaristii din dosarul GAZETA.

Aici am aratat care este adevarata fata a lui Mircea Chertes. Un virtual infractor care ar fi trebuit sa fie cercetat de DNA pentru modul in care a reusit sa castige un contract pe bani publici de cateva milioane de euro, fara a avea un leu in cont, fara a avea angajati sau fara a prezenta garantii. Mircea Chertes – o definitie a notiunii de “baiat destept“.

Ziarele grupului GAZETA au scris despre aceste activitati ilicite ale lui Mircea Chertes. Chertes nu a reactionat, pentru ca nici nu avea argumente, contractul ilegal fiindu-i anulat, in urma materialelor de presa. Nu a dat in judecata GAZETA, cum era normal – in cazul in care s-ar fi scris minciuni la adresa sa. Dar nu a reactionat, pentru ca stia ca articolele se bazau pe fapte reale.

In momentul in care ziaristii au fost arestati, in loc sa reclame, ca un adevarat liberal, abuzurile evidente comise, Mircea Chertes s-a constituit in acuzator public al celor arestati, afirmand nici mai mult nici mai putin decat faptul ca o barfa despre fiul sau i-a cauzat un infarct. Nu, infarctul nu i-a fost cauzat de faptul ca a castigat ilegal un contract de milioane de euro din bani publici, in Cluj Napoca. Trebuia sa i se planga de mila in public si nu putea invoca in sustinerea acestei dorinte faptul ca era un politician corupt, lider al PNL.

Minciuna a iesit insa la lumina. Infarctul pe care l-a suferit Mircea Chertes a aparut din cu totul alte cauze. Iar Dumnezeu, care e sus si le vede pe toate, l-a pastrat sanatos, ceea ce-i uram si noi, sa fie perfect sanatos si constient, pentru a plati, conform legii, pentru intreaga sa activitate infractionala.

Iata aici, intr-un articol aparut in saptamanalul Clujeanul, povestea infarctului.

Dupa cum puteti citi, minciuna este limpede.

Iata ce spune articolul: “Consilierul premierului pe probleme de agricultură, clujeanul Mircea Chertes, a participat, vinerea trecută, la şedinţa Biroului Permanent al PNL Cluj. După şedinţă preşedintele organizaţiei judeţene a PNL, Marius Nicoară, şi-a invitat colegii la restaurantul Sinaia pentru a ciocni un pahar de şampanie cu ocazia împlinirii vârstei de 47 de ani.

Mircea Chertes a ajuns în local în jurul orei 19, însoţit de soţia sa Corina Chertes, inspector adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj. Peste aproximativ 15 minute, Mircea Chertes a suferit un atac de cord şi a fost transportat de urgenţă la Institutul Inimii “Nicolae Stăncioiu”.

Deci Chertes a facut infarct dupa o sedinta de partid, intr-un moment in care era la o petrecere. La un chef. La bairam.

Iata ce spune despre infarct colega de cabinet si de partid a lui Mircea Chertes, Elena Ceusan: “Avea un program foarte încărcat mai ales de când au apărut problemele cu gripa aviară. De dimineaţa până seara avea şedinţe la comandamentul de urgenţă de combatere a gripei aviare. Chiar înainte de a avea loc Biroul Permanent Judeţean (BPJ), a venit de la Geneva de la un seminar pe tema gripei aviare.” La toate aceste se adauga “micile vicii“, precum “fumatul“.

Deci, pe fondul gripei aviare gestionate teribil de prost de PNL (a se vedea demisiile de la varful ANSVSA, pierderea de imagine a lui Gheorghe Flutur, scandalul cu substantele anti-aviara), pe fondul drumului la Geneva urmat imediat de sedinta PNL si de sampania la Marius Nicoara, presedintele PNL Cluj, Chertes face infarct. Data articolului din Clujeanul este 21 noiembrie 2005. Peste un an de zile, in octombrie – noiembrie 2006, Chertes isi aduce aminte de motivele infarctului – anume faptul ca s-ar fi scris o barfa despre fiul sau, o barfa asa cum apar cu sutele in Academia Catavencu, de exemplu. Nu este suficient de ordinar ca mincinos Mircea Chertes, incat sa nu plateasca, dupa lege, pentru aceste manipulari.

Dar nu este totul. Minciuna Mircea Chertes trebuie demontata pana la capat.

Conform siteului Gazetei de Cluj, barfa despre fiul lui Mircea Chertes a aparut in 2 octombrie 2006. Ori Mircea Chertes afirma public, in presa afiliata DIICOT si BCCO Cluj (Evenimentul zilei, Gandul, Cotidianul) ca o barfa din 2 octombrie 2006 i-a provocat infarctul din noiembrie 2005!!!

Incredibil!!!!!!!!!!

Incredibil!!!!!!!

Dumneavoastra intelegeti ceva? De fapt, ce ar fi de inteles…

Aceasta este minciuna Mircea Chertes, lider al PNL Cluj, consilier al premierului Calin Popescu Tariceanu, apropiat al presedintelui PNL Cluj, Marius Nicoara, protejat de Departamentul National Anticoruptie, care nu s-a sinchisit sa se sesizeze asupra activitatii infractionale a lui Mircea Chertes, descrisa in publicatiile Gazeta. Acesta este Mircea Chertes, propus ca ministru sau, cel putin, presedinte al ANSVSA.

Cat de jos trebuie sa cobori, ca om, pentru ca sa arunci in inchisoare alti oameni, prin afirmatiile tale publice mincinoase???

Cat de jos te poti cobori, ca ziarist, sa-i spunem Calina Berceanu, ca sa propagi minciunile lui Mircea Chertes in Gandul? Trist este ca “profesionistii” presei clujene si-au dat arama pe fata inca o data, participand frenetic la minciunile care i-au inchis peste 5 luni, preventiv, pe 5 oameni.

Dupa “Curentul”, santaj de 1 mil euro la “Gardianul”

Ziarul “Curentul” a publicat, in mai multe articole, istoria unui contract de publicitate de aproape 1 milion de euro (!!!), incheiat intre Omniasig si ziarul “Gardianul“.

Cele mai interesante materiale sunt aici si aici .

Conform articolelor, Omniasig a achitat servicii de publicitate pentru Gardianul de trei ori mai mult decat a platit, intr-un an intreg, pentru toata mass-media. Gardianul este o publicatie cu tiraj discret, neauditat, cu vanzari la nivelul zecilor de bucati in unele judete (mai aproape de zero decat de 100).

Contractul a fost semnat din partea ziarului Gardianul de Razvan Dumitrescu, cunoscut realizator TV la TVR si Realitatea TV.

Stimate doamna ministru Monica Macovei, nu credeti ca DNA ar trebui sa se sesizeze, avand in vedere ca in acest triunghi cu iz penal a fost implicata si Posta Romana, societate a statului, de unde se pare ca au fost directionati banii catre Gardianul?

Stimate domnule Daniel Morar, a cercetat DNA acest contract dubios de aproape 1 milion de euro, avand in vedere provenienta sumelor si traiectoria banilor?

Stimata conducere a ziarului Gardianul, cum va explicati ca singura reclama din ziarul Gardianul este, uneori, doar cea la Omniasig? Cum ati reusit sa convingeti Omniasig sa achite in avans reclama de aproximativ 1 milion de euro in Gardianul, pe baza caror principii economice, de eficienta?

Stimate Cristian Tudor Popescu, vi se pare normal acest contract de 1 milion de euro, se pare achitat din bani publici? Cum intelege Clubul Roman de Presa sa ia atitudine fata de un astfel de contract? Cum intelege Clubul Roman de Presa sa ia atitudine fata de ziarele tip Gardianul, care contin nici un modul de publicitate, dar au contracte de 1 milion de euro ?

Nu credeti, stimate Cristian Tudor Popescu, ca diferenta intre practicile de la Bucuresti – doua dintre ele (Gardianul, in acest post, si Academia Catavencu, in acest post) fiind descrise si pe acest blog – si inscenarile din dosarul GAZETA, cu asa-zise denunturi pentru santaje pentru “pachete de carne” (!!!), este de la cer la pamant?

Arestatii din dosarul GAZETA platesc, prin suferinta lor in inchisoare, tacerea procurorilor si politistilor care se abtin sa controleze cazuri mult mai clare din presa centrala pe care, domnule Cristian Tudor Popescu, o pastoriti? Credeti ca aceste doua cazuri pe care vi le-am oferit, Academia Catavencu si Gardianul, relatate public, nu sunt suficiente pentru dumneavoastra, pentru DNA si DIICOT, domnilor Vasile Blaga si Cristian Tudor Popescu, doamna Monica Macovei?

Ţaţa Popescu se dă Judecător naţional

Descopăr, după dramaticele încercări la care este supus colectivul trustului GAZETA, că încă două persoane au făcut fixaţie asupra mea.

În afară de invariabilii Tărău & cloaca, au mai apărut „marii” ziarişti Dan Diaconescu şi Cristian Tudor Popescu. Dacă primilor le înţeleg resentimentele şi frustrarea, iar lui Diaconescu iresponsabilitatea, reacţia lui CTP e mai întortocheată. Împrejurarea că sunt editorialist la GAZETA, alături, printre alţii, de judecătoarea Andreea Ciucă, fosta preşedintă a Tribunalului Mureş – o doamnă asupra căreia CTP şi-a vărsat mitocăneşte obida şi a stigmatizat-o cu blamul prezumţiei de vinovăţie – i-a iritat ipochimenului, din nou, gărgăunii.

În comunicatul de presă dedicat evenimentelor de la Cluj, conceput şi semnat de CTP în numele Clubului Român de Presă, după ce-şi abandonează colegii în cuşca pregătită cu atâta patimă şi pe măsura lui, inginerul Popescu se antepronunţă – veche meteahnă – asupra vinovăţiei acestora.

Cu superioritate nedisimulată, cu toată scârba ce se chinuie încontinuu să se elibereze din el, cu o suficienţă de neam prost, ţaţa Popescu îşi permite să dea verdicte, fără să fi văzut vreodată dosarul şi probele, fără să aibă cele mai elementare noţiuni de drept. Ştie el…

Mai zice ţaţa Popescu, flegmând mărunt, că, pe deasupra, conducerea trustului GAZETA a „discreditat” profesia de gazetar „prin angajarea pe post de jurnalişti a unor foşti poliţişti şi procurori”. În perindarea din aceeaşi seară pe la câteva posturi naţionale de televiziune, lui CTP i-a scăpat porumbelul şi a rostit numele meu, “procurorul” care nu are voie să scrie fără legitimaţie de la el.

Cum am îndrăznit, dacă “am fost implicat în scandaluri”, zice rentierul “Scânteii”? Să ştii, ţaţo, că doar aceia ca tine m-au implicat!

O să trimit Clubului Român de Presă, să constate şi să se pronunţe, actele care dovedesc ce rol ai avut în scandalul Tărău-Lele-Panait, alături de Laura Gal, altă angajată a “Adevărului”. Să ştie lumea cum aţi fost folosiţi ca iscoade de procurori, sperând că reacţionez după tipicul vostru.

Nu sunt condamnat şi nici nu voi fi vreodată, mai ales că nici trimis în judecată nu sunt, spre deosebire de patroni de presă, de “comentatorul” Adrian Năstase, sau alte persoane publice alături de care CTP combate fără pudibonderie. De ce? Pentru că niciunul nu-i ameninţă privilegiul de a avea numai el monopolul cumulului profesiilor de gazetar şi judecător!

Cum ar fi arătat presa postdecembristă dacă accesul în “profesie” s-ar fi făcut pe baza legitimaţiilor pe care mai visează încă să le elibereze CTP sau alt coleg de-al lui de la Scânteia? Este greu de imaginat. Cum am fi fost, noi ziariştii de rând, pedepsiţi de tartorul Popescu dacă nu am fi urlat alături de el împotriva războiului din Serbia şi contra “imperialismului” NATO?

Câte alte gafe nu a făcut, fără să aibă buna creştere de a-şi cere vreodată iertare? Un singur răspuns e cert: dacă, după ‘89, oamenii normali ai acestei ţări l-ar fi urmat un pas pe inginerul Popescu, ajuns ziarist, graniţa UE s-ar fi blocat bine de tot, pentru multe decenii, undeva pe linia Borş-Nădlac.

Farmecul presei constă tocmai în multidisciplinaritatea celor care o practică. Acelaşi eveniment este relatat şi interpretat din alt unghi şi oferă altă perspectivă dacă vine de la un medic decât de la un inginer, de la un jurist decât de la un economist, de la un istoric decât de la un poliţist. Eu, de pildă, m-aş grăbi să-l recitesc pe Lombroso, altcineva şi-ar verifica buzunarul în care-şi ţine portmoneul, nana Saveta şi-ar face cruci dese. Altul, mai sensibil, ar suna să se interneze când, de fapt, au în faţă acelaşi personaj. Nu spun pe cine.

Alexandru Lele”

Editorial aparut in Buna ziua, Ardeal in data de 6.11.2006

N-am ce negocia, pentru ca sunt nevinovat!

“Stau la puscarie de trei luni si înca nu am înteles de ce.

Totul a început în 30 octombrie 2006 la ora 9, când vreo zece civili, doi jandarmi mascati însotiti de doi martori au navalit în casa mea si m-au înstiintat ca au un mandat de perchezitie si un mandat de aducere pentru a fi audiat la procurorii Deritei si Hrudei.

Mi-au confiscat telefonul mobil, mi-au interzis sa iau legatura cu avocatul meu, Gheorghita Mateut si au început sa-mi întoarca casa cu susul în jos.

Au confiscat CD-urile cu lucrarea de doctorat a nevesti-mii si casetele cu desene animate ale copiilor mei, Iulia (11 ani) si Mihai (9 ani). Le-au perchezitionat camerele si au cautat sub paturile copiilor si în paturile lor. Sa gaseasca ce? Mi-au cautat în cartile din biblioteca. Evident ca n-au gasit nimic. In plus l-au împiedicat pe avocatul firmei mele din Cluj, Mihai Lapusan, sa vorbeasca la telefon. Asta în timp ce la redactiile Gazetei de Cluj si BZA trupele de comando confiscau toata tehnica de calcul si toate documentele contabile.

Au urmat apoi lungile ore de asteptare pe coridoarele Parchetului Cluj, unde si când ma duceam la baie eram escortat de mascati. De facto eram deja retinut, nu înca cu acte legale. Spre seara, procurorul Deritei mi-a spus de ce infractiuni sunt acuzat, fara însa sa-mi precizeze la modul concret de ce sunt acuzat. I-am spus ca sunt nevinovat. Si am fost retinut. Acelasi model a fost aplicat si în cazul colegilor mei Ioan Otel, Dorel Vidican, Aurel Muresan si Anca Cocut.

Procurorul Deritei mi-a propus sa colaborez cu organele de urmarire penala pentru ca mi se va înjumatati pedeapsa. I-am spus ca n-am ce negocia, pentru ca sunt nevinovat. În aceeasi seara, comedia judiciara a continuat. Am fost adunati toti în boxa, mai putin unul dintre noi care a scris dupa dictarea procurorilor, iar judecatorul Ariana Ilies ne-a dat 29 de zile de arest.

Nu i-a lasat pe avocati sa studieze dosarul lucrat de procurori un an de zile, n-a fost de acord ca procesul sa aiba loc a doua zi pentru ca avocatii sa poata studia dosarul. Tot ce a lucrat DIICOT-ul într-un an, avocatii au avut timp sa studieze doar 30 de minute. Sa fim seriosi.

Decizia de arestare era luata de multa vreme. De atunci de când chestorul Fatuloiu îl întreba pe Toma Rus la telefon: “Când îi luati pe astia ?”si ne-a luat.

Ne-au blocat conturile la toate firmele, ne-au luat autoturismele, adica sechestru cu confiscare, ca la cei mai mari banditi. Iar cererea de arestare a DIICOT-ului este o poveste SF care zdrobeste însa destine.

Din sala de tribunal am fost plimbati prin fata camerelor de luat vederi a tuturor televiziunilor din România. Pentru opinia publica eram deja vinovati, aveam catuse la mâini si riscam, nu-i asa, 20 de ani de puscarie. Ne-au separat apoi si ne-au dus cu duba la Gherla. La un moment dat pe statie li s-au spus celor din duba ca trebuie sa ne aduca înapoi la Cluj la Penitenciarul lipit de Tribunal de unde tocmai ple­casem. Si asa am devenit puscariasul Liviu Man, fara antecedente penale, dar în fine, un puscarias periculos. De aceea am stat singur în celula 60 de zile si nu i-am vazut pe colegii mei tot 60 de zile.

N-am vorbit decât cu gardienii timp de doua luni. Si atunci când eram scos la plimbare eram singur. Si atunci când eram dus sa fac baie, pentru ca n-avem baie în celula, eram tot singur. Izolare ca pentru cei mai periculosi criminali.

Nu am fost audiat de catre procurori în toate aceste trei luni de arest NICIODATA. Nu mi s-a adus nici o învinuire concreta niciodata în acest timp.

Am cerut sa fiu confruntat cu asa zisele parti vatamate. Nu mi s-a aprobat.

Am cerut sa fiu confruntat cu martorii. Nu mi s-a aprobat.

De catre cine? De cuplul procurorilor Deritei si Hrudei, bunii prieteni ai comisarului Toma Rus si ai judecatoarei Ariana Ilies.

Judecatoare care, coincidenta, nu? Dupa 60 de zile de închisoare ne-a mai dat 30 de zile de puscarie de la ea. Judecatoare care coincidenta nu? Le-a dat mandate de arestare colegilor mei Aurelian Grama si Dan Pârcalab în luna ianuarie în zile diferite. Ce de coincidente stimati cititori, nu-i asa? Din tot Tribunalul Cluj numai un anumit judecator. Sunt sigur ca Uniunea Europeana, celor de la CEDO nu o sa le para coincidente aceste mârsavii.

În tot acest timp, procurorii scurgeau necontenit informatii spre organul DIICOT-ului, cotidianul Evenimentul Zilei, informatii rupte din context care apareau evident înaintea prelungirilor de mandate de arestare. Imi pare bine ca aceasta practica a fost descrisa ca infractiune în proiectul nou de Cod penal. Si acum, în sfârsit dupa 90 de zile, procurorii DIICOT au terminat dosarul. Dupa 90 de zile si 11 luni în care am fost urmariti, monitorizati si cu telefoanele ascultate de Securitatea anului 2007, DIICOT-ul.

Jalnica însailare a procurorilor o vom demonta în instanta bucatica cu bucatica. Dar, din momentul ce, potrivit legii, suntem nevinovati, pâna la condamnare definitiva de ce suntem judecati în stare de arest? Pentru ca potrivit justitiei am fi un pericol public.

Da, recunosc, ca suntem un pericol public petru cei carora le-am stricat afacerile murdare facute pe seama statului, adica pe spatele dumneavoastra, a boului de contribuabil, cum le place acestor ciocoi sa spuna. Ei au rezolvat sa stam acum în puscarie! Dar minciuna, falsul si mârsavenia nu pot continua la infinit. Mai devreme sau mai târziu, ne vom vedea în libertate. Pentru ca asa cum spunea un mare filosof: “Tot ce nu te omoara, te face mai puternic”.

P.S. N-am scris pâna acum ca sa nu-i influentez pe domnii procurori în întocmirea rechizitoriului. De acum, rechizitoriul este gata.

Liviu Man“

Editorial trimis din arest si aparut in Gazeta de Cluj