h1

Caracterele se cunosc in vremuri tulburi

Ianuarie 10, 2007

Paradoxurile unei arestari anuntate

Ce alternative au autorităţile unui stat normal în faţa dezvăluirilor din presă? 1. Să reacţioneze prin „sesizări din oficiu” şi anchete oficiale; 2. Să le ignore; 3. Să-i decredibilizeze pe autorii acestora.

Trustul „GAZETA” a avut candoarea să creadă că funcţionează într-un stat normal. Aşa că, una după alta, mereu mai documentate şi mai tăioase, mai percutante şi mai necruţătoare, a continuat să publice noi şi noi anchete jurnalistice „despre licitaţii trucate, parteneriate ascunse, politicieni, securişti şi înalţi poliţişti corupţi”.

Faptele ilegale descoperite şi lista autorilor – redate parţial în comunicatul de presă semnat de Aurelian Grama şi Dan Pârcălab, directorii liberi ai trustului „GAZETA”, din care am citat – sunt în număr mult mai mare.

Prinşi în această interminabilă sarabandă a investigaţiilor, ziariştii trustului au socotit că, mediatizându-şi concluziile acuzatoare, şi-au îndeplinit menirea. Este un „păcat” al breslei – iată ceva care, în sfârşit, îi uneşte -, acela de a nu urmări evoluţia evenimentelor până la capăt şi, eventual, de a insista pentru provocarea reacţiilor oficiale. Explicaţia se regăseşte, poate, şi în repulsia pe care o au în faţa ideii prost înţelese – de „campanie de presă”. Au crezut că este suficient să tragă semnalul de alarmă în faţa şi auzul opiniei publice. S-au amăgit că restul vine de la sine. S-au îmbătat cu propriile iluzii, fără să observe că instituţiile statului nu aveau reacţiile oficiale adecvate la dezvăluirile publicate.

Aşa că, acum, ziariştii sunt cei care plătesc pentru utopiile pe care şi le-au întreţinut. Spun „neadecvate” fiindcă, în interiorul instituţiilor, au fost reacţii după aproape fiecare anchetă jurnalistică a GAZETEI. Însă, tăieturile din publicaţii au servit, în special, la construirea unor „dosare de presă” împotriva concurenţilor la diferite funcţii din instituţii! Pe baza acestor date compromiţătoare mediatizate de ziarişti, din când în când mai cade câte un cap de funcţionar, dar nu prea repede ca să nu-şi ia presa nasul la purtare dacă află de „succesul” obţinut. Aşa se face că, deşi instituţiile româneşti nu reacţionează oficial la dezvăluirile din presă, funcţionarii acestora acumulează resentimente împotriva ziariştilor. Suntem, deci, în faţa unui veritabil paradox: deşi cele mai multe anchete de presă sunt ignorate din punct de vedere oficial, ele, în realitate, nu sunt trecute cu vederea de cei interesaţi. „Valorificarea” de către autorităţi a datelor dezvăluite în presă nu se face „la vedere”, de instituţie, ci subteran şi în nume propriu, de către angajaţii acestora. Cei vizaţi şi acuzaţi de presă preferă, de cele mai multe ori, să nu iasă făţiş „la bătaie”, ci îşi folosesc puterea funcţiei şi influenţa informală împotriva ziariştilor care i-au demascat. Printr-un mecanism diabolic, jurnaliştii devin adevărate ţinte mişcătoare în această şerpărie de interese cvasioficiale pe care au zgândărit-o.

Reacţiile grupurilor de interese, afectate de presa de investigaţie, sunt subtile. În primul rând, ar fi o grosolănie să acţioneze imediat împotriva ziariştilor. Apoi, ar fi şi mai ruşinos să opereze cu mijloace rudimentare, gen violenţe fizice sau verificări fiscale repetate, care ţin de „copilăria” tranziţiei postdecembriste. Se preferă decredibilizarea prin acuzaţii aiuritoare, puse în scenă cu cât mai mare tam-tam. Materia primă e furnizată, de obicei, de slugoii din poliţie, iar instrumentul final predilect sunt cei din justiţie. Nişte imbecili sunt asmuţiţi, iar alţii, care ar trebui să-i ţină de lesă, se prefac orbi în faţa abuzurilor.

În urmă cu exact o săptămână, una dintre „sursele” mele mi-a relatat ce se pune la cale în Cluj de către un anume „mare” poliţist „Tomiţă”, lezat de „GAZETA” în interese, protejaţi şi amor propriu. Nu este o coincidenţă întâmplătoare cu numele lui Toma Rus, şeful Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Cluj. Sunt una şi aceeaşi persoană. Deşi ar fi trebuit să mă gândesc că „sursa” nu m-a minţit niciodată, în faţa absurdităţii planului premeditat de „Tomiţă”, nu am dat atenţie informaţiei.

Măsurile preconizate împotriva GAZETEI frizau patologicul.

Din păcate, conjuraţia a reuşit, chiar dacă provizoriu. Până la urmă se va constata că totul e prea peticit cu aţă albă. După cum îl cunosc eu pe Liviu Man, una dintre victimele mascaradei, înţeleg de ce „Tomiţă” are frisoane la gândul că preşedintele trustului GAZETA va fi liber. În numărul de mâine, voi demonstra cine şi cum face şantaj de presă în România, care este ţinta reală a anchetei declanşate împotriva GAZETEI şi de ce aceasta este abuzivă şi nelegală.

Până atunci, poate cedez atâtor cereri, îl sun pe Pompiliu Bota şi îi spun că mă înscriu în Baroul lui, să-mi apăr şi juridic prietenii.

Alexandru Lele

Editorial aparut in Buna ziua, Ardeal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: