h1

Aberaţiile juridice din Dosarul GAZETA

Ianuarie 13, 2007

La nici doua luni dupa dezincriminarea calomniei si insultei, a devenit o moda ca persoane mai mult decât dubioase sa se dea „victime” ale presei (s-au prins ca da bine sa adauge „de scandal”, pentru înduiosarea fraierilor), sustinând ca ar fi fost cândva „santajate” de ziaristi.

Tot soiul de sugative ale banului public, de fonfi si agramati ai tranzitiei, de „politicieni” neghiobi, miliardari dubiosi sau bugetari mizerabili s-au trezit acum din vizuini si se dau de ceasul mortii ca – illo tempore – ei ar fi fost santajati prin aceea ca s-a scris de rau despre ei! În primul rând, în poligonul unde e siluita de câteva saptamâni GAZETA – cazul care ne intereseaza cel mai mult – pretinsele victime vor sa impresioneze prin numar. Prosti, dar multi! Încearca sa substituie calitatea prin cantitate. Vor sa aplice o regula a democratiei într-o turma. Le-a intrat în cap lichelelor ca, daca vin de-a valma cu astfel de ineptii, vor fi mai credibile. Se va insinua impresia generala ca a existat o „practica a santajului” la trustul de presa GAZETA si asta îi va scuti pe anchetatori de probarea fiecarui caz „reclamat”.

Cu cât vor fi mai multi cei care vor îngaima asemenea acuzatii aiuritoare cu atât vor convinge mai usor opinia publica – la nivelul careia s-a cantonat pâna acum „confruntarea judiciara”, departe de exigentele unui proces penal – de „vinovatia incontestabila” a conducerii GAZETEI! Corolarul? Implicit, „victimele” îsi vor dovedi, retrospectiv, inocenta si curatenia morala, ca biete „parti vatamate” abuzate si încondeiate pe nedrept. În urma acestei manevre, personaje despre care GAZETA a scris ani în sir si a demonstrat în mod repetat ca sunt niste infractori în toata regula, formati, integrati si protejati de un sistem putred, vor primi în alb un certificat de buna purtare.

În al doilea rând, dosarul pluteste într-o cetoasa imprecizie temporala. În vaicareala acestor pramatii cabotine, atât de interesate si subiective, nu exista repere certe pentru timp. Succesiunea evenimentelor este haotica si indiferenta. Or, tocmai stabilirea momentului când ar fi avut loc „constrângerea” pretinselor victime este cheia problemei juridice a „Dosarului GAZETA”.

Data certa a fiecarei pretinse fapte este elementul esential, necesar pentru a concluziona ca a existat sau nu infractiunea de santaj. Constrângerea, constând în asa-zisa „amenintare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare” trebuie sa priveasca posibilitatea producerii unui rau viitor (altfel, daca raul ar fi „concomitent”, am fi în prezenta unei tâlharii!, gogomanie ce depaseste pâna si imaginatia bogata a „scenaristilor” dosarului).

Mai mult, „amenintarea” nu poate fi conceputa decât în cadrul unui raport personal între autorul amenintarii si cel amenintat. Vin însa, acum, niste trogloditi ai justitiei si se plâng ca i-ar fi santajat GAZETA pentru ca a scris ani la rând despre ei si nu i-a contactat nimeni… Asta, în viziunea lor, ar fi santaj! Iata cu ce specimene sunt obligati sa se confrunte în plan „doctrinar” avocatii nefericitilor nostri colegi.

Ca sa nu mai spun ca singurul „argument” forte al acuzatorilor este „cuvântul” pretinselor victime! Acestea sunt stimulate sa „caute” si sa dea tot felul de „întelesuri”, precum si sa „interpreteze” „mesajele” receptionate de fiecare „parte vatamata” din anchetele jurnalistice publicate despre ele în GAZETA, fara sa-si puna problema ca numai faptele lor ilicite i-au interesat pe ziaristii trustului, nocive pâna si pentru o societate atât de bolnava.

Însa, cea mai dureroasa experienta pentru colectivul GAZETEI a fost sa-i vada pe cretinoizii din propria breasla alimentând aceste stereotipii de gândire. Unul dintre cei care, fara studii juridice si fara sa fi vazut „probele” de la dosar, s-a hazardat sa pronunte verdicte halucinante si-a dat, zilele trecute, demisia din fruntea CRP. A dovedit, în final, un strop de onoare.

Singurii care ar putea stopa derularea abuziva a acestei anchete sunt magistratii. Printre ei – de unde sunt asteptati apostolii dreptatii – se numara si procurorii care ar fi trebuit, în ultimii 4 ani, sa se sesizeze de sute de ori „din oficiu” în baza articolelor noastre superdocumentate.

Ei pun – probabil, în compensatie! – cel mai tare umarul la consacrarea aberatiilor juridice enumerate, partial, mai sus. Care, din pacate, asa cum voi arata în editia urmatoare, nu sunt singurele.

Alexandru Lele

Editorial aparut in Buna ziua, Ardeal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: